De inceput...

De inceput, pare intru totul greu ce urmeaza sa fac, sa-mi pun gandurile pe foaie, dar cred ca e al naibii de bine sa poti spune intr-o forma sau alta ceea ce gandesti...ce gandesc acum?...ma gandesc la EA, la Ea-ua mea, cea pe care o caut, stiu sigur ca undeva acolo, se afal si ea, si daca nu stie inca de existenta mea, o s afle, si ce daca jumatatea mea e printre stele, stiu doar ca la fel cum eu ma pregatesc sa o intalnesc si sa fiu exact asa cum isi doreste ea sa fiu, si ea se pregateste, invata sa fie exact asa cum vreau eu sa fie

Multa vreme am crezut ca o poti modela, ca o poti face sa fie ea, dar de multe ori m-am intrbat daca nu trebuie sa o gasesc de-a gata...desi partea cu modelatul mi-a suras mereu, sa fiu mereu mandru de creatia mea, cum si la randul meu o sa ma las modelat de ea sa fiu creatia ei, sa fim doua creatii, doua creatii care se intalnesc si stiu ca nu le mai trebuie nimic, s-au gasit si asta inseamna totul pentru ei...

Poate traiesc intr-o lume de basm, dar macar e lumea mea, lumea mea in care cred inca, exista atata frumusete in lumea asta pe care nu o vedem, imi e dor sa fiu copil, fara griji, sa ma uit iara ca un tamp la cer si sa imi doresc sa ajung printre norii aia pufosi, sa alerg de nebun prn padurea mea si sa am sentimentul ala de gol in stomac, ca si cum as iubi la nebunie, da, prima mea iubita a fost si este natura, nu o sa pot niciodata sa inlocuiesc sentimentele pe care le-am avut descopeirnd lumea cu nimic altceva. Ca apare si iubirea unei alte fiinte, aici deja incepi sa fii si mai fericit, incepi sa devii posesiv in momentul in care deja nu mai poti fara iubire, incepi sa vezi ca pe niste zmei toti cei care atenteaza la iubirea ta, si cum tu esti Fat-Frumos...iti iei palosul pe care odinioara il foloseai la confruntarile cu baietii de la blocul vecin, si incepi sa iti protejezi comoara...tu ai intentii bune, te aperi de necunoscut, de sentimente de care doar ai auzit, si nu vrei nici prin vis sa ai de aface cu ele...ca si in copilarie, ne bateam pentru lcoul cel mai bun de cazemata, pentru cine e mai bun la orice, competitia asta ne-a facut ceea ce suntem, jucatori...

Jucatori care ar trebui sa stim sa jucam cum trebuie, sa pierdem la fel sa si castigam, de aia uram competitia si incercam sa o eliminam, si daca dam de un adversar pe masura...he he...ce mandri suntem ca avem cu cine ne lupta...ne canalizam toate resursele sa castigam noi osul ala, fiindca e osul pe care il vrem si e al naibii de bun. Urasc jucatorii care fac din asta o dorinta de a colecta cat mai multe trofee, eu vad altfel premiul asta, il vreau, il castig...si ma bucur de el din plin, il tin cat de mult pot, si nu urmaresc altul atat timp ct nu am terminat sa ma bucur de el, si ma bucur al naibii de mult de un premiu, ca si cu persoana iubita, o intalnesc...si ma bucur de ea in speranta ca ea e aleasa...nu pot sa le tratez pe toate la fel, imi e greu sa fac asta, le tratez in functie de pasiunea pe care mi-o trezesc...si ma duc cu ideea ca ea e...pana in panzele albe, pana cand raman fara panze, nu vreau sa cred ca am intalnit deja persoana aleasa si nu mi-am dat seama ca ea e, sau mai rau, am trecut pe langa ea, daca ne e dat sa fim impreuna...o sa fim impreuna, drumurile noastre o sa se intalneasca...asta e scopul vietii, asa cum il vad eu, sa o intalnesc pe ea, care ma face cel mai fericit, pe ea pe care o pot face cea mai fericita, pea ea alaturi de care sa evoluez ca om, sa devin mai bun, sa ne fie bine...